Sa mori...

Coboara-n fata mea, in genuchi sa-mi strangi la piept picioarele. Soarbe-mi seva intelepciunii,
linge-mi naduseala imaginarului si uita de vreascurile ce le-arunc in focul ratiunii. Am sa te sprijin, deschide ochii, ridica-te si umbla. Simte si inspira viata-n tine, las-o sa te-nnece, sa te intoxice, sa te omoare. Implora natura sa te ierte. Nu vei regreta… poate doar ca n-ai facut-o mai devreme.