duminică, 8 aprilie 2007

Sa mori...

Coboara-n fata mea, in genuchi sa-mi strangi la piept picioarele. Soarbe-mi seva intelepciunii,
linge-mi naduseala imaginarului si uita de vreascurile ce le-arunc in focul ratiunii. Am sa te sprijin, deschide ochii, ridica-te si umbla. Simte si inspira viata-n tine, las-o sa te-nnece, sa te intoxice, sa te omoare. Implora natura sa te ierte. Nu vei regreta… poate doar ca n-ai facut-o mai devreme.

Un comentariu:

Anonim spunea...

In "Istoria secreta", Procopius din Cesarea, o "paraste" pe viitoarea imparateasa Teodora, ca era"oralista, la poarta stadionului"...
Un comentator, recent, fara a-l contrazice pe cartitorul antic, o gratuleaza cu superlativul "femeie, pana-n varful unghiilor"...
Titlul de film "gustul si culoarea fericirii", aduce un pic, tematic, cu "predica" ta (sunt niste "inspiratii" bivalente- bi, de la biblie).
Cine-si cunoaste partenera, astfel...devine nemuritor...pt el, viata este minunata si nu mai poate fi abandonata...dimpotriva, va cauta sa alimenteze "focul rationalului", care fatalmente, complica viata, fiind, conditie sinequanon pentru, diafanul img...imaginar...