paradoxal

Toata viata-i o cautare, o cautare a absolutului... Nimeni nu stie ce-i aia aboslult, sau poate doar prea putini dintre noi, iar aceia-s vrajitorii. Sunt ce-i pe care-i cautam sa-i consultam, sa ne invete, sa ne indrume spre absolut si sa uitam toate meschinariile vietii. Sa uitam ce am invatat, sa uitam ce credem ca suntem si sa ne regasim pe noi, cei ce am fost candva. Zic sa ne regasim pentru ca noi am fost candva vrajitori, noi toti, fara exceptie. In pantece, in copilarie, atunci cand nu ne invata nimeni ceea ce suntem sau ce trebuie sa credem, ce e bun si ce e rau, de ce iarba se numeste iarba si culoarea ei se numeste verde, de ce ceru-i albastru si culoarea lui se numeste albastru... de ce toate astea? Oare e doar o dorinta egoista a lor de a ne proteja de toate greselile si greutatile prin care au trecut? Dar, oare, cum poate cineva sa-i arate altcuiva ce nu trebuie sa faca decat lasandu-l sa faca dar fiind-ui aproape ca sa-i explice si sa-l indrume mai departe? cum poate cineva sa creada cu adevarat ca nu-i bine un anumit lucru pe care nu l-a intalnit nicodata? E paradoxal, iar paradoxurile sunt parte din viata nostra cotidiana, sunt la fiecare pas, in orice exista un paradox si nu facem decat sa calcam pe urmele inaintasilor nostrii. Ne lovim de aceleasi obstacole, ne luptam cu aceeasi demoni dar nu-i putem vedea cu adevarat, nu-i putem infrange fara aceasta lupta, fara sa fim noi in ring, fara sa asudam sau sa sangeram. Ma intreb ce s-ar intampla daca n-am mai fi invatati ce sa credem sau ce e bine sau rau. De ce e aia asa sau ailalta altfel. Din moment ce oricum cautam toate aceste raspunsuri pentru noi, ignorand tot ce-am invatat, oare n-ar fi mai simplu sa nu mai invatam despre ele, se sunt si de ce sunt si in schimb, sa invatam despre ce si cum sa gandim, cum sa rationam acele lucruri ce sunt rationabile si cum sa nu rationam ce este irationabil?... Well... cred ca e mai usor daca am invata ca exista rational si irational si ca rationalul tine de lucrurile de zi cu zi, de munca, de retetele culinare, facturi si bani si exista si irationalul care tine de lucruri pe care nu le putem explica. Si spun ca nu le putem explica pentru ca ar trebui sa le transferam in rational si atunci le-am ucide. Consider ca o mare problema a epocii nostre consta in faptul ca incercam sa explicam tot ce simtim ca si cum viata noastra, simtirile noastre ar putea fi explicate, ca si cum noi stim si putem dovedi tot ce exista, rational sau irational.... e aberant. Irationalul nu poate fi dovedit sau explicat decat distrugandu-l. Nu putem spune ca exista ceva peste puterea nostra de intelegere, explicare etc pentru ca nu avem dovezi iar noi ne bazam pe dovezi, cu cat mai usor de inteles, mai palpabile cu atat mai bine si mai usor de ingurgitat. Dar, intrebarea e, exista oare ceva mai presus de rationamentul nostru? ceva ce nu poate fi dovedit? ceva ce exista si atat? Pai... fiti sinceri si ganditi-va, oare exista acel ceva? si daca da, la ce bun sa incercam sa-l rationam, cum sa-i putem descoperi legea ce-l guverneaza cand el exista tocmai pentru ca-i irational. Cum sa putem noi sa incercam sa-l punem intr-un rationament? E aberant. E ca si cum am incerca sa transformam un copac intr-o floare, putem s-o facem pana la urma dar numai renuntand la apoape tot ce exista. Putem sa taiem copacul si sa pastram o singura floare si sa spunem ca aceea este o floare, uitand ca am sacrificat un copac intreg pentru asta... Se intampla atat de des sa ne sperie lipsa controlului, lipsa controlului asupra sentimentelor noastre, asupra vieti nosatre si a vietilor ce ne inconjoara si interactioneaza cu a noastra incat preferam sa distrugem tot si sa pastram doar acea particica pe care o putem dovedii.
Noi suntem creatorii vietilor noastre, noi suntem zeii si muritorii vietillor noastre si a celor cu care interactionam si desi suntem "buricul pamantului" ne cautam continuu puncte de sprijin, ceva sa ne tina la suprafata, un etalon in cautarea nostra, cineva care sa nu simta, cineva care sa gandeasca rational si sa ignore irationalul, ceva care sa devina sacru pentru noi, un sacrificiu. O alta viata care sa nu traiasca pentru viata ei ci pentru viata insasi si-n felul asta sa ne sprijine, sa ne onoreze cu viata ei, sa ne faca sa coboram putin din nori si sa ascultam glasul pamantului si cuvintele lui. Sa ne domoleasca si-n felul asta sa putem rationa... sa putem rationa irationalul.